În
fiecare zi
pleoapele
și buzele mi se fac din ce în ce mai grele,
abia le mai pot deschide.
În fiecare zi
cineva pune o altă piatră peste mine.
Aproape nu mai găsesc destulă lumină
ca să-mi pot descânta frustrările (una câte una),
psihanaliza temerile (în grup),
și consola
lacrimile (așa, mai pe deasupra).
Și totuși,
nu mă pot plânge:
azi încă am putut ridica un pic pietrele
ca să respir.
Cap comentari:
Publica un comentari a l'entrada
Multumesc. Gràcies. Gracias. Thank you.